Ateneul Român se află în Piața Revoluției, vis-a-vis de Muzeul Național de Artă al României (fostul Palat Regal). Pe acest loc au fost, pe rând, Livada lui Văcărescu (1730 – proprietar Ienăchiță Văcărescu), Biserica Episcopiei (construită de Mihail Cantacuzino și închinată Episcopiei din Râmnicu Vâlcea), iar apoi Grădina Episcopiei (o grădină realizată pe locul bisericii după ce aceasta a fost distrusă). Când s-a decis construirea Ateneului, terenul aparținea Societății Ecvestre Române. Primele planuri pentru o construcție aici au fost pentru un circ. Chiar a fost turnată fundația pentru manejul unui circ aici, fapt ce l-a determinat pe arhitectul francez Albert Galeron să realizeze forma de azi a Ateneului: circulară și cu o cupolă. Ne referim la anul 1886, an în care au fost concepute planurile. Construcția a durat până în 1888, ajutați fiind și de celebra subscripție națională: “Dați un leu pentru Ateneu!”. De la bun început, destinația acestui spațiu a fost cultura. Societatea literară “Ateneul Român“, fondată de Constantin Esarcu, Vasile Alexandrescu Urechea și Nicolae Kretzulescu, urma să își desfășoare aici întâlnirile, conferințele și, totodată, expoziții de pictură și concertele Filarmonicii.
Cupola are 20 de ferestre cu lire și cununi, deasupra cărora găsim nume precum Galileo, Shakespeare, Homer, Raphael, Corneille, Virgilius, Michelangelo, Pericle, Moliere, Beethoven, Franklin, Apollodor, Dante sau Goethe (din păcate nu i-am putut citi pe toți, de la nivelul solului este imposibil).
În interior, din holul central se ajunge către Rotonda Ateneului pe 4 scări acoperite cu marmură de Carara, fiecare având un balcon la jumătatea distanței. În centru, avem și scara de onoare, unde tronează statuia lui George Enescu. Sala de concerte, aflată la etaj, se sprijină pe 12 piloni acoperiți cu tencuială roz pentru a imita marmura (semnificația este a celor 12 apostoli).
În sala de concerte, înaltă de 16 metri și cu o capacitate de aproape 1.000 de locuri, admirăm marea frescă cu cele 25 de episoade din istoria României. Dimensiunile nu sunt nici ele de neglijat, 75 m lungime și 3 metri înălțime.
În anul 1901, pictorul Ștefan Popescu propune un proiect, o pictură pe o pânză de 300 m, pentru a împodobi sala. Din lipsă de fonduri, proiectul este amânat. Din fericire, această amânare a fost de bun augur, întrucât, dacă se realiza în 1901, unul dintre cele mai importante episoade din istoria României (Unirea de la 1918) nu ar fi fost reprezentat. Fresca actuală a fost realizată între 1933 și 1938, iar în perioada 1948-1966 a fost acoperită la cerința comuniștilor cu o draperie de catifea roșie, pentru a ascunde rolul monarhiei în istoria noastră. Însă, în 1967, draperia a fost înlăturată.
Cele 25 de scene sunt prezentate astfel:
1. Traian pătrunde în Dacia. Personajul central este Traian, privind peste meleagurile Daciei, iar în fundal avem imaginea podului peste Dunăre construit de Apolodor din Damasc. Dacii, înfrânți, sunt reprezentați aici de simbolul lor în luptă, lupul dacic.
2. Colonizarea Daciei. Armatele romane pătrund în Dacia, iar în planul doi avem imaginea monumentului de la Adamclisi, Tropaeum Traiani, construit între 106-109 în cinstea împăratului Traian.
3. Contopirea dacilor cu romanii. Formarea poporului român este sugerată de prezența (sau idila) unui soldat roman și o tânără dacă. Ea stă în genunchi, aplecată peste un mormânt (probabil al tatălui sau soțului) aprinzând o candelă. El este cu capul plecat, în semn de respect față de ritualul la care participă. Pe mormânt mai este prezentată și o stelă funerară (găsită în urma săpăturilor arheologice în Alba Iulia).
4. Santinela romană. Cerul albastru de până acum este înlocuit de norii negri ai vremurilor invaziilor ce vor urma. Santinela romană este călare pe un cal ce are picioarele înfipte în pământul Daciei, apărând teritoriul.
5. Invazia barbarilor. Un grup de călăreți barbari, ai popoarelor migratoare atacă teritoriul Daciei romane.
6. Începutul vieții românești. După plecarea invadatorilor, populația coboară din munți și începe clădirea locuințelor și a lăcașurilor de cult.
7. Statornicirea. Țăranul român își pregătește uneltele (securea și arcul) pentru munca pământului și pentru apărarea familiei și a gliei.
8. Descălecatul. Tabloul prezintă începuturile organizării vieții pe aceste meleaguri. Venit de peste munți, un cavaler călare însoțit de soldații săi este primit de localnici cu pâine și sare (ospitalitatea românească).
9. Statul militar. Episodul îl are în centru pe Mircea cel Bătrân (întemeietorul statului militar) parlamentând pe picior de egalitate cu trimișii otomanilor. Pe fundal este desenată Mănăstirea Cozia, ctitorie a domnitorului, loc unde se află și mormântul sau.
10. Statul administrativ. În curtea Mănăstirii Moldovița, Alexandru cel Bun împarte sfetnicilor săbii și hrisoave (semne ale împuternicirii). Moșiile sunt apărate de oști aflate sub orânduirea dregătorilor.
11. Cruciada românească. În prim plan sunt Iancu de Hunedoara, Vlad Dracul și Ștefan al II-lea (fiul lui Alexandru cel Bun), în lupta lor împotriva turcilor. În planul secund, apar Castelul Corvinilor și Cetatea Poienari. Și, ca o nălucă, figura lui Vlad Țepeș.
12. Vremea lui Ștefan cel Mare. În prim plan avem un țăran moldovean care este nevoit să topească uneltele cu care muncește câmpul pentru confecționarea armelor și pe Ștefan cel Mare, călare, într-un moment de glorie, în fața Cetății Sucevei, primind de la trimișii papalității spada și titlul de “Ostaș al lui Christ”. Ștefan este înconjurat atât de armată, cât și de cler.
13. Epoca de pace și credință. Această scenă este situată deasupra lojei regale din Ateneu. Este prezentat Neagoe Basarab alături de soția sa, Despina, ieșind din Mănăstirea Curtea de Argeș (ctitorie a lui Neagoe Basarab și devenită necropolă a familiei regale).
14. Epoca lui Mihai Viteazul. Domnitorul întregitor este prezentat intrând în Alba Iulia: Mihai Viteazul, domn al Țarii Românești și Ardealului și a toată Țara Moldovei.
15. Epocile culturale. Matei Basarab și Vasile Lupu (domni ai Țarii Românești și, respectiv, Moldovei), Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu sunt figurile emblematice pentru această perioadă. Matei Basarab este considerat ctitorul bisericesc cel mai de seamă al neamului românesc, el zidind 46 de biserici și mănăstiri (întrecându-l chiar și pe Ștefan cel Mare, ctitor al 45 de lăcașe de cult). Pe fundal, avem Cetatea Târgoviștei, Biserica Trei Ierarhi din Iași și Mănăstirea Horezu. Mai remarcăm un pictor (Pârvu Mutu – unul dintre cei mai de seamă pictori ai stilului brâncovenesc) și un sculptor. Și vulturul bicefal, simbol al Cantacuzinilor, familie cu origini bizantine.
16. Răscoala lui Horea, Cloșca si Crișan. Cei trei sunt prezentați călare, în fruntea moților. Pe fundal este zugrăvită biserica din Țebea. Gheorghe Lazăr (fondatorul învățământului în limba română în Țara Românească) este pictat aici ca legătură între cele două mișcări revoluționare: cea condusă de Horea, Cloșca și Crișan din 1784 și cea a lui Tudor Vladimirescu din 1821.
17. Revoluția lui Tudor Vladimirescu. Tudor, în fruntea pandurilor săi și alături de Episcopul Ilarion al Argeșului, primește din partea poliției, la intrarea în București, documentul de recunoaștere a drepturilor cerute de Adunarea Norodului. Pe fundal este pictată o culă oltenească, indicând originea lui Tudor.
18. Anul 1848 in Transilvania. Personajul principal este Avram Iancu, în fruntea oștii înarmată cu săbii și cruci. Pornesc lupta din 1848 pentru drepturile poporului și libertate.
19. Anul 1848 în Principate. Tinerii români, progresiști, școliți în Franța, se îmbrățișează cu țăranii într-o atmosferă de sărbătoare, ridicând steaguri pe care scrie “Frăție și Dreptate”
20. Alexandru Ioan Cuza împroprietărește țăranii. Episodul îl prezintă pe domnitorul Cuza alături de Mihail Kogălniceanu împroprietărind țăranii.
21. Unirea Principatelor. Anul 1859. Cele două tinere îmbrăcate în costume populare specifice reprezintă Moldova și Muntenia. Acum, ele lucrează împreună, depanând același fir.
22. Carol I și Războiul de Independență. În prim plan, domnitorul Carol I primește un steag capturat de la inamic în timpul războiului din 1877. Lângă domnitor apare și Ion C. Brătianu, important om politic. În stânga jos, regina Elisabeta, numită și “mama răniților” îngrijește un soldat pe front. Pe fundal, apare și podul lui Anghel Saligny de la Cernavodă, construit în timpul lui Carol I pentru a lega România de noua sa provincie, Dobrogea.
23. Războiul Integrității Naționale. Soldații români înaintează printre sârma ghimpată și cruci pentru întregirea neamului. Perioada 1916-1918.
24. Ferdinand I și România Mare. Regele Ferdinand și Regina Maria, călare pe cai albi, îmbrăcați în straie de gală și încoronați, la Alba Iulia. Ei sunt urmați de ostași români, între ei îl distingem pe generalul Berthelot. Ei trec prin fața a patru tinere: România și cele 3 noi provincii alipite (Basarabia, Bucovina și Transilvania).
25. Carol II. Epoca de Consolidare. Această ultimă scenă a fost înlocuită imediat după venirea legionarilor la putere și instalarea regimului Antonescu (1940). Ea prezenta România la momentul 1939, când a fost finalizată fresca. Un oraș modern în care regele Carol al II-lea, împreună cu moștenitorul tronului Mihai, coboară în mijlocul poporului pentru a patrona știința, literatura, arta, agricultura și industria.
Astăzi, vedem poporul cu steaguri sărbătorind Marea Unire. Se remarcă la această ultimă scenă culorile mai vii, ea fiind, cum am menționat, mai nouă. Iar la final, în dreapta jos, se remarcă semnătura pictorului Costin Petrescu.
În 1939 este inaugurată și orga din spatele scenei, în urma ajutorului financiar al compozitorului George Enescu.
Edificiul a suferit mult de-a lungul anilor, ca urmare a cutremurelor și mai ales a bombardamentelor germane din cel de-al doilea război mondial (august 1944).
În perioada 1966-1967, au fost aduse modificări importante, precum introducerea aerului condiționat, refacerea tavanului, schimbarea fotoliilor etc), iar în 2000-2004 a avut loc ultima renovare a clădirii.
Din 1958 aici are loc Festivalul International “George Enescu”. Conform unei Hotărâri de Guvern din 2002, acesta are loc la fiecare 2 ani.
Dintre evenimentele remarcabile de-a lungul istoriei care au avut loc aici mai menționăm:
– 5 martie 1889 – are loc primul concert al Filarmonicii în Sala Mare;
– 29 decembrie 1918 – prima întrunire a Camerei Deputaților României Mari (pentru a ratifica unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România);
– 21-23 februarie 1948 – are loc congresul de constituire a PMR (Partidul Muncitoresc Român) prin unirea Partidul Comunist Român cu Partidul Social Democrat.
Taxă: 10 lei
Surse:
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ateneul_Rom%C3%A2n#cite_note-21
https://www.fge.org.ro/filarmonica/istoric-ateneu
https://www.agerpres.ro/documentare/2018/02/14/documentar-130-de-ani-de-la-inaugurarea-ateneului-roman–54440