Galerie din perioada romană, patrimoniu UNESCO din 2021.
În zonă sunt 150 km de galerii dintre care aproape 7 km sunt din perioada antică. Sunt cele mai bine conservate mine antice de pe planetă.
Amenajarea ca traseu turistic s-a efectuat în 1976. Diferența de nivel este de 33 m pe verticală. Galeriile au cca 1,8 m înălțime, formă trapezoidală (baza mică sus), pereții înclinați descarcă presiunea muntelui. Piatra este tare, de aceea galeriile nu trebuie susținute, ele fiind așa de aproape 2000 de ani. Lungimea traseului turistic este de aproximativ 200 m.
Aici au fost descoperite și tăblițe cerate, singurul loc din România și de pe vechiul teritoriu al Daciei unde s-a descoperit așa ceva.
Deasupra portalului de acces este o placă (reproducerea tăbliței cerate numărul 18) pe care sunt scrise printre altele “Alburnus Maior” (numele din perioada romană a localității Roșia Montană) și 6 februarie 131 e.n. Vorbim, deci, de cea mai veche atestare a acestei mine.
Originalele sunt în muzee din București, Cluj Napoca, Alba Iulia, Budapesta și Berlin. Avem în jur de 26. Pe bucăți de lemn (brad sau tei) de dimensiuni 15×9 cm sau 15×10 cm, acoperite cu un strat de ceară neagră, sunt contracte de vânzare-cumpărare, contracte de angajare sau acte de credit.
În interior, pe pereți se pot observa urmele unor unelte foarte ascuțite, direcția de săpare a galeriei. Din jumătate în jumătate de metru (mai mult sau mai puțin) sunt niște urme mai adânci (în funcție de tăria rocii, de puterea minerului și de unelte) ce desemnau 6, 8 sau 10 ore de lucru. Poate fi o etapă de lucru, respectiv o zi de muncă. Transportul se făcea cu coșuri de nuiele carate cu spatele de către mineri la suprafață. Ei făceau cu rândul, pentru că nu rezistau să sape 8-10 ore.
Pentru a avea lumină, foloseau un opaiț (vas ceramic cu cioc și capac) cu ulei de măsline, care avea și rolul de a măsură timpul de lucru, pe care îl așezau în niște nișe (găuri în perete).
Cum făceau diferența între aur și pirită (aurul prostului). Dacă dădeai cu ciocanul și săreau scântei, era pirită. Și mai era testul cu marmură. Dacă rămânea urmă neagră pe marmură, nu era aur.
Se mai poate face o legătură între vegetația de la suprafață și mineralistică: mesteacăn și cimbrișor la suprafață înseamnă aur în subteran.
Într-o tonă de material extras avem 1 gram de aur, 6-10 grame de argint. Este cel mai bogat zăcământ de aur din Europa. Există și exploatări medievale și moderne. Din 1970 s-a început exploatarea la suprafață, prin explozii. Din 1983 nu mai avem decât din subteran. Însă în 2006 s-a sistat activitatea economică de extracție.
Producția pe vremea romanilor era cam de 100 kg săptămânal, de unde rezultă că în 165 de ani au fost peste 500 tone de aur. În perioada imperiului Habsburgic vorbim de alte 500 de tone, însă într-o perioada mai lungă.
De la Roșia Poinei se mai extrage cupru care mai poate conține aur. Dar nu se mai prelucrează în România, este exportat așa, ca materie primă.
În România exista la Baia Mare un combinat înființat în 1908, numit Phoenix, ulterior devenit Cuprom unde se produceau inclusiv lingouri de aur. Era singurul loc din România cu dreptul de poanson “Good Delivery”, însemnând că lingourile de aici respectau standardele de greutate și calitate, ele nemaifiind verificate în momentul vânzării.
Culoarea apei este roșiatică, de la oxidul de fier, de unde și numele Roșia Montană (numită așa încă din 1770). Este toxică, bineînțeles, această apă. Localitatea are apă potabilă captată din 13 izvoare din jurul zăcământului. Pânza freatică nu este afectată, ci doar pârâul satului în care se varsă aceste ape din subteran ale minei.
La suprafață avem câteva utilaje de procesare a minereului. Pentru că, indiferent de perioadă, el era transportat cu coșuri de nuiele, cu vagonete, cu benzi transportoare, dar apoi trebuia prelucrat.
Mojar de piatră, râșniță: sfărâmare, măcinare și spălare. Șaitrocul: separarea gravitațională a aurului (e mai greu și cade în șanțuri) Utilaje de lemn din perioada preindustrială (șteampuri) După 1948 mineritul tradițional a fost interzis, s-a trecut la o activitate industrială și oamenii au lucrat ca angajați la minele statului. S-au folosit substanțe chimice, s-a folosit flotația. Șteampul californian (sfârșitul secolului al XIX-lea)
Mai găsim în curtea muzeului și monumente funerare din vremea dacilor/romanilor, vârsta medie a celor decedați fiind 30-40 de ani. Și un muzeu cu fotografii de dinainte de 1948.
Taxă vizitare: 20 de lei (adult).