În satul cu același nume din comuna Valea Mare-Pravăț, județul Argeș, se află Mănăstirea Nămăești, unul dintre cele trei așezăminte monahale rupestre (alături de Corbii de Piatră și Mănăstirea Cetățuia Negru-Vodă). Se spune că cele trei formează un triunghi energetic magic. Documentele istorice referitoare la satul Nămăești și la Mănăstirea Nămăești datează din anii 1503-1547 în hrisoavele domnitorilor Radu cel Mare și Mircea Ciobanul. Însă legenda spune că în peștera săpată în piatră unde este biserica, ar fi dormit o noapte Sfântul Apostol Andrei. Stranele, catapeteasma și altarul sunt săpate în stâncă. În 1843, prin grija vornicului Pană Costescu, s-a ridicat pronaosul din zid, biserica fiind menționată ca mănăstire de maici (30 sunt acum). În urma bombardamentelor din Primului Război Mondial, mănăstirea a fost incendiată, dar a fost refăcută între cele două războaie.
Legenda.
Se zice că un cioban care păștea oile prin partea locului a făcut un popas la poalele muntelui, la marginea pădurii și a rămas aici peste noapte. În vis i s-a arătat Maica Domnului și i-a spus “Scoală-te, sapă sub tine și vei găsi o icoană într-o bisericuță de piatră. Aici vei face tu biserică în cinstea și slava Intrării în Biserică a Sfintei Fecioare Maria, izvor de viață și de tămăduire”. Trezindu-se, ciobanul a început să sape și după trei zile și trei nopți a descoperit o bisericuță de piatră, în formă de peșteră, cu icoane și odoare bisericești.
Icoana Maicii Domnului.
În biserica mănăstirii Nămăești se află o icoană foarte importantă. Este considerată una dintre cele mai vechi din istoria creștinătății. Se spune că este una dintre cele 12 icoane pictate de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, icoane ce au fost dăruite celor 12 apostoli ce urmau să plece în lume pentru a propovădui Evanghelia. Cea de aici ar fi adusă de Sfântul Apostol Andrei, care, făcând popas în această grotă ar fi exclamat „Nemo est” (Nu este nimeni), de unde și numele de Nămăești. Și a așezat icoana în partea de nord a grotei, loc în care se află și acum în biserică. Icoana a fost înrămată în argint la 1798 și litografiată în 1871 de maiorul Popazoglu.
Ansamblul mănăstiresc de la Nămăești cuprinde și un muzeu etnografic unicat în România. Costumele populare muscelene din colecția de aici sunt vechi de peste 150 de ani.
Una dintre cele mai importante figuri din istoria României a slujit la această mănăstire. Este vorba de măicuța Mina Hociotă. Născută în 1896 în Săliștea Sibiului, a venit la Nămăești în 1923 și a rămas aici până la moartea sa în 1977. Dar până să ajungă la mănăstire, Maica Mina a luptat pe front alături de Ecaterina Teodoroiu, în Primul Război Mondial. Iar în cel De-al Doilea Război Mondial a îngrijit răniții la Spitalul din Câmpulung Muscel. Pentru aceste fapte a fost decorată cu ordinul “Steaua României”, distincție primită doar de trei femei de-a lungul timpului (Smaranda Brăescu, Ecaterina Teodoroiu și Maica Mina). Alte distincții primite sunt “Crucea Comemorativă a Războiului 1916 – 1918” și “Virtutea Ostășească” – clasa I. După Ecaterina Teodoroiu, maica Mina a fost a doua femeie ofițer în Armata Română.