Situată între București și Târgoviște, la aproximativ 80 km de capitală, Zimbrăria este un punct de referință pentru Ocolul Silvic Bucșani, cel care o îngrijește.

        A fost înființată în 1983, fiind al treilea centru de creștere a zimbrului, iar suprafața este de 162 ha, la altitudinea de aproximativ 250 m.

        Denumirea științifică a zimbrului este Bison Bonasus Bonasus, este cel mai mare mamifer terestru din Europa și prezintă importanță pentru noi romanii întrucât este un simbol prezent în multe legende și tradiții populare. Atinge aproape 1.000 kg – masculul și 700 kg – femela, are o durată medie de viață de 20-25 de ani și atinge maturitatea pe la 4 ani. În urma împerecherii (perioada august-septembrie), femela fată un singur vițel cu greutatea între 16-35 kg, după o gestație de 39 de săptămâni. Este un mamifer rumegător ce se hrănește cu ierburi, fructe de pădure, semințe, iar ca hrana complementară morcovi, sfeclă, mere, lucernă, fân și concentrate (porumb, grâu, ovăz, orz, floarea soarelui).

        Dacă vorbim de jumătatea estică a Europei, zimbrii erau proprietatea regilor poloni, lituanieni și ai țarilor ruși. În 1500, regele Sigismund I al Poloniei a instituit pedeapsa cu moartea pentru braconarea zimbrilor. Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790. Ultimul ucis în sălbăticie a fost în Polonia, iar din lume, în Cauzaz, în 1927. Mai puțin de 50 de zimbri mai rămăseseră în lume în 1927, toți în grădini zoologice.

        Zimbrii au fost reintroduși în România în anul 1958, când primele două exemplare au fost aduse din Polonia și ținute în rezervația din Hațeg. În România există zimbrării la Hațeg, Dragoș Vodă (Neamț) și Vama Buzăului (Brasov). România e una dintre cele 9 țări europene cu zimbri care trăiesc în sălbăticie. Cei peste 65 de zimbri liberi se află în Parcul Natural Vânători Neamț, Munții Țarcu și Munții Făuraș, 20 de pui fiind născuți în sălbăticie.

        În ceea ce privește Zimbrăria Neagră, aici a fost amenajat și un foișor, distribuit pe două etaje, pentru facilitarea observării zimbrilor. Locuitorii patrupezi de aici au nume care încep cu RO: Rococo, Rotunda, Rogojan, Romario, Roberta, Robokap, etc.

        Zimbrul este o specie cheie pentru ecosistem. El consumă iarbă, mărăcini, puieți și arbuști, formând astfel ochiuri de pădure. Contribuie la fertilizarea pajiștilor, răscolind nisipul și noroiul. Sunt sursă de hrană pentru carnivore precum râsul sau lupul.

        Chiar dacă sunt asemănători, zimbrii și bourii nu sunt aceeași specie. Simbolul Moldovei este bourul, iar zimbrul este simbolul național al Belarusului.

La 10:30 sunt hrăniți zimbrii, deci vă recomand să veniți pe la această oră că să îi vedeți. Apoi se retrag in pădure.

Înainte de a părăsi zimbrăria, vă invit și în micul muzeu aflat într-o căsuță la intrare. Găsiți câteva animale și pasări împăiate, dar și manifestări artistice ale unor copii.