Sibiul este unul dintre cele mai frumoase orașe ale României. Fostă capitală a Transilvaniei, Sibiu a fost Capitala Culturală a Europei în 2007, alături de Luxembrug. Orașul este situat la aproximativ 400 m deasupra nivelului mării, cu o populație în jurul a 150.000 de locuitori și este municipiul reședință al județului cu același nume.

    Prima menționare documentară este din 1191, apoi în sec al XIV-lea apare denumirea de Hermannsdorf, urmată de Hermannstadt. Perioada medievală este caracterizata de o înflorire economică bazată pe activitatea breslelor. Cetate invincibilă timp de mai multe sute de ani, Sibiul a reprezentat cea mai puternică cetate a Transilvaniei. Denumirea orașului se schimbă oficial în Sibiu în 1919.

        Orașul a rămas în istorie și pentru:

– primul spital din România (1292)

– prima bibliotecă de pe teritoriul actual al României (1330)

– prima școala din România (1380)

– prima farmacie din România (1494)

– prima fabrica de bere din România (1717)

– primul muzeu din România și din Europa de SE (Brukenthal – 1817)

– prima stație meteorologică din România și din Europa de SE (1849)

– primul meci de handbal și prima echipă de handbal din România (1921)

– prima gradină zoologică din România (1929)

– primul cinematograf în aer liber din România (1934)

        Sibiul este și el o veche cetate fortificată. Sistemul de ziduri de apărare a fost realizat în mai multe etape. La începutul sec al XIII-lea, a fost realizată prima fortificație, în jurul Bisericii Parohiale Sf. Maria, în jurul actualei actualei piețe Huet. Din această parte a fortificațiilor, astăzi avem Turnul Scărilor, cu modificări aduse în sec al XIX-lea.

        Spre sfârșitul sec al XIII-lea, se realizează a doua etapă, cuprinzând Piață Mică, până la Turnul Sfatului. Pericolele perioadei medievale reprezentate în special de atacurile otomane, duc la extinderea fortificațiilor cu incintele a III-a și a IV-a, cuprinzând orașul de sus și orașul de jos. Accesul se făcea acum prin Poarta Cisnădiei (SV), Poarta Ocnei (NV), Poarta Elisabeta (NE) și Poarta Sag (N). În sec VII, datorită perfecționării artileriei, se impune ridicarea unor ziduri masive de cărămidă. Astfel apar pe latura de nord masive fortificații de tip Vauban, iar în sud un zid cu trei bastioane și un turn (Bastionul Haller, Bastionul Porții Cisnădiei, Bastionul Soldisch și turnul Gros). Partea sud-vestică, apărată de râul Cibin, primește și ea Bastionul Dogarilor, Bastionul Sag și Bastionul Burger, protejate de un șanț inundabil și un val de pământ.
        În zilele noastre se mai păstrează 10 turnuri de apărare, Pasajul Scărilor, Bastionul Soldisch, Bastionul Haller, o porțiune de 30 m din primul zid, pornind de la Pasajul Scărilor, curtine pe strada Cetății, strada Manejului și pe strada Centumvirilor și în curtea liceului Goga și zidul exterior de lângă Turnul Gros.

        În ceea ce privește obiectivele de vizitat în Sibiu, începem cu Catedrala Evanghelică ce are în parohie cel mai mare număr de credincioși de rit luteran din România. Construită pe locul unei vechi biserici romane, clădirea este realizată în stil gotic, turnul său fiind al doilea ca înălțime din țară, după cel al Bisericii evanghelice din Bistrița. Se spune că muncitorii din Sibiu au fost în vizită la Bistrița pentru a măsura turnul cu gândul de a-l realiza ei pe cel mai înalt. L-au măsurat cu o sfoară, însă pe timpul nopții, după o masă copioasă și servind mult vin, bistrițenii le-au scurtat sfoara. Întorși la Sibiu, au realizat turnul un pic mai mic :). Puteți vizita acest turn, urcând în vârful său pentru a admira întreg Sibiul. Pe acoperiș sunt prezente patru turnulețe în jurul turnului principal, semn că orașul avea drept de condamnare la pedeapsa capitală. Biserica a fost modificată de numeroase ori de-a lungul istoriei, începând din sec al XIV-lea, până în 1520 an în care s-au încheiat lucrările. Ca dimensiuni exterioare, este poziționată pe locul al treilea în România, după Biserica Neagră din Brașov și Catedrala Sf. Mihail din Alba Iulia.

        Palatul Brukenthal se află în Piața Mare la nr. 4 și este primul muzeu din România. A fost construit pe locul a două case de către baronul Samuel von Brukenthal, guvernatorul Marelui Principat al Transilvaniei (1777-1787). Destinația inițială a fost reședință a baronului și sediu pentru colecțiile sale de artă.

        Turnul Sfatului face legătura între Piața Mare și Piața Mică, putând fi vizitat pentru suma de 2 lei. Ajunși în vârf avem o nouă panoramă a Sibiului. Vestea bună este că se poate urca în acest turn până la ora 20:00.

        Poate cel mai cunoscut simbol al Sibiului, Podul Minciunilor este cel mai vechi pod de fontă din România încă utilizabil (al treilea cronologic, dar celelalte două nu mai există). El face legătura între Piața Mică și Piața Huet, delimitând totodată Orașul de Sus de Orașul de Jos.

         Construit în 1859 el este subiectul mai multor legende urbane. Una spune că pe el se plimbau tinerii îndrăgostiți și își jurau credință. Mai apoi în noaptea nunții se dovedea că fetele nu fuseseră credincioase. Acestea erau târâte pe pod și aruncate de acolo.

        A doua legendă este despre cadeții militari ce studiau la Academia de aici și care promiteau iubire veșnică fetelor cu care își dădeau întâlniri aici, ele așteptându-i în zadar apoi.

        Cea de-a treia se referă la vânzătorii din târgul din apropiere ce obișnuiau să înșele la cântar. Când realizau acest lucru, clienții îi luau pe negustori și îi aruncau de pe pod.

        Lângă Podul Minciunilor, avem Casa Artelor, fosta Hală a Măcelarilor, ulterior aparținând postăvarilor, apoi depozit de cereale și mai apoi sală de teatru. Fațada este caracterizată de 8 arcade semicirculare corespunzând celor 8 ochiuri de geam de la etaj.

       Casa Calfelor, situată în Piața Huet, chiar lângă Turnul Scărilor, este un simbol pentru meserii vechi, precum dulgher, aurar, zidar, tâmplar, lăcătuș, pantofar etc. Poveste începe în Evul Mediu când tinerii, pentru a se desăvârși într-o meserie, plecau în lume. Purtau pantaloni cu două buzunare, într-unul ținând un metru de lemn, iar în celălalt o bancnotă sau o monedă (singura cu care plecau de acasă și cu care trebuiau să se întoarcă). Cămașa avea 8 nasturi (8 ore de lucru pe zi), vesta 6 (numărul de zile lucrătoare într-o săptămână), iar mânecile aveau 3 nasturi (călătoria dura 3 ani și nu aveau voie să se apropie la mai puțin de 50 km de casa lor). O altă tradiție era ca la plecare fiecare să lase un semn (de obicei un cui) înfipt în Stock-im-Eisen, stâlpul de lemn cu piroane.

        La plimbarea prin Sibiu mai descoperim Casa cu Cariatide si Casa Poștelor

astăzi aparținând Poștei Române. Pe fațadă putem vedea un basorelief reprezentând o domniță stând la un birou primind o scrisoare de la un porumbel, iar în spatele ei un altul așteptând scrisoarea de răspuns.

        Un mesaj. O poveste. Universală. Pe strada Tribunei nr 13 din Sibiu este mesajul 42 (cel mai celebru și poate singurul care a rămas la locul lui) dintr-un prim set de 100 de intervenții aparținând lui Mircea Nicolae. “Mă gândesc la ea. Non-stop”

        Sibiul este un oraș mare, prin urmare este important și pentru comunitatea creștin ortodoxă. Descoperim aici și Catedrala Ortodoxă, idee a mitropolitului Andrei Șaguna, care a dorit ridicarea acesteia și pentru care a cerut aprobarea împăratului Franz Joseph I. Tot el a îndemnat si la donații. Primul care a oferit bani a fost însuși împăratul, 1000 de galbeni. Au urmat apoi guvernatorul Transilvaniei cu 50 de galbeni, Andrei Șaguna cu 2000 de florini și mulți alții. Biserica a fost finalizată în 1904 după 2 ani de lucrări. Se poate vizita și în interior, intrarea fiind liberă.

        În Piața Mare mai descoperim și Biserica Romano–Catolică, realizată în sec al XVIII-lea, în stil baroc timpuriu vienez. În curtea interioară există statuia lui Ioan Nepomuk, preot și martir creștin ce a fost arestat și apoi aruncat de pe Podul Carol în râul Vâltava pentru că a intrat în conflict cu regele Wenceslaus IV al Boemiei. Legenda spune că el a ajuns să fie schingiuit și apoi omorât pentru că a respectat secretul spovedaniei, nevoind să îi divulge regelui păcatele spovedite lui de către soția regelui. De atunci Nepomuk este protectorul podurilor si al secretelor.

        Plimbându-ne pe lângă zidul exterior al cetății, prin Parcul Cetății putem admira și Aleea Celebrităților, Walk-of-fame din Sibiu. Este un tribut adus personalităților culturale și artistice. Printre cei ce dețin o stea aici sunt Marcel Iureș, Silviu Purcărete sau Victor Rebengiuc. În total  sunt 37 de stele.

https://turism.sibiu.ro/
https://www.sibiu.ro