La distanță egală de Mediaș și Sighișoara, aproximativ 30 km, se află una dintre cele mai impunătoare biserici fortificate din Transilvania. Alături de Prejmer, Viscri, Valea Viilor, Câlnic, Dârjiu și Saschiz, Biserica din Biertan este parte a patrimoniului UNESCO.

        Actuala biserică a fost ridicată în sec al XV-lea, prima atestare documentară fiind în 1402. Înainte însă, se pare că a existat o alta, întrucât în 1283 este menționat Biertan într-un document împreună cu preotul Johannes. Ansamblul de fortificații din Biertan conține biserica în centru, înconjurată de 3 ziduri de apărare, cu 6 turnuri și 3 bastioane. Intrarea se face direct din piață centrală, printr-o scară acoperită lungă de 100 m, datând din 1795, pornind de la Turnul Paznicului (azi o mică librărie e amenajată aici) și ajungând, la capătul treptelor, la piatra rușinii (locul unde erau așezați hoții sau tinerii ce aveau o relație înainte de căsătorie).

     Biserica este construită în stil gotic târziu, ultima de acest gen construită în Transilvania. Inițial era biserică catolică, purtând numele Fecioara Maria, nume păstrat chiar și după reformațiune. Impresionant este și altarul, cu cele 28 de scene creștine, în mijloc fiind scena crucificării.

       Stranele sunt realizate din lemn de tei și respectau regulile unei comunități bine organizate, fiecare avându-și locul bine stabilit: în dreapta cei de rang superior (preoți, episcopi), iar în stânga comitetul bisericesc.

        Amvonul este realizat dintr-o singură bucată de piatră, având la baza o piramidă întoarsă. Aici găsim scene biblice precum crucificarea sau rugăciunea din Grădina Ghetsimani.

         Importantă este și ușa sacristiei, realizată în 1515, din lemn de stejar cu numeroase intarsii și cu un sistem unic de închidere. Unicitatea este dată de sistemul complicat de închidere, acționat de o cheie și o manivelă. Cu cheia se activau 4 mecanisme, iar cu manivela alte 15. Sistemul cu 19 puncte de închidere a fost premiat la o expoziție în Paris în anul 1910. Aici erau adăpostite bunurile de valoare ale bisericii în timpul asediilor.

       Cristelnița este realizată din piatră, parțial îngropată în pardoseală și decorată cu flori de crin. Iar orga actuală datează din 1869 (deși exista una încă din 1523), are 1290 de tuburi și 25 de registre.

       Tot în interior găsim și steaguri ale diferitelor bresle din zonă, precum steagul țesătorilor (cu o suveică și inscripția Soli Deo Gloria 1691), steagul rotarilor, al croitorilor, cizmarilor, pielarilor sau cojocarilor.

       Fortificația este compusă din trei ziduri de apărare. Primul conține 3 turnuri și un bastion. Turnul cu ceas are cadrane pe 3 fețe laterale, datând din 1508, iar mecanismul este din 1883. Clopotele existente aici anunță fiecare oră (cel mare) și fiecare sfert de oră (cel mic). Celelalte două turnuri sunt cel catolic (rămas loc de închinare pentru catolici după reforma luterană) și mausoleul (aici au fost strămutate rămășițele preoților și episcopilor înmormântați în biserică sau cimitirul vechi).

        Între aceste două turnuri se găsește bastionul numit închisoarea matrimonială. Soții care ajungeau la divorț erau aduși aici și locuiau pentru o perioadă în această cameră cu un singur pat pentru o persoană, o cană, o farfurie, un scaun, o masă și o lingură (și nu aveau cuțit). Succesul a fost mare, întrucât se pare că în 300 de ani doar un cuplu și-a menținut decizia de a se despărți.

       Al doilea zid al fortificației este înalt de 7-8 metri, cu multiple creneluri, arce și stâlpi. Turnurile sunt cel al Primăriei (deoarece aici era primăria în caz de asediu), al slăninii (depozitul de slănină, cu reguli stricte pentru siguranță și pentru a nu naște neînțelegeri), turnul de poartă și un turn masiv ce a devenit în ultimii ani atelier de pictură sau sală de expoziție. Acest al doilea zid delimitează așa–zisa ogradă unde erau ținute animalele în caz de asediu. Mai avem un bastion folosit drept închisoare și o clădire unde au funcționat grădinița, școala și mai apoi, în 1993, a devenit casa de oaspeți.

        Pe centura a treia au fost construite turnul de poartă și turnul țesătorilor. Astăzi se țin slujbe destul de rar în această biserică, de obicei vara, o dată pe lună, întrucât nu sunt prea mulți enoriași, iar preotul vine de la Mediaș.