Salina Turda este situată în județul Cluj, în apropierea orașului Turda. Intrarea se face prin aleea Durgăului, amenajarea fiind făcută cu fonduri europene (5,8 milioane euro din care aproape două treimi asigurați de Uniunea Europeană) unde găsiți și multe locuri de parcare și suveniruri.
Despre exploatarea sării în această zonă a României de azi se presupune că se făcea din vremea dacilor, urmată apoi de minerit sistematic imediat după ocupația romană. Primele informații certe însă, le avem din 1075, deci secolul al XI-lea, când cancelaria maghiară vorbește de vama ocnelor de sare de “la cetatea ce se cheamă Turda”. Ulterior, apare primul document ce vorbește explicit de exploatarea sării la Turda, în 1 mai 1271, însă într-o zonă unde astăzi avem lacurile de la Băile Sărate și în Valea Sărată. Cât despre actuala mină, în 1690 este deschisă exploatarea în mina Terezia, iar la scurt timp mina Sf. Anton. Până în 1862 sare este extrasă din trei mine, adăugându-i-se și mina Iosif.
Întrucât se ajunsese la 108 m dimensiunile puțului de extracție în mina Anton, iar calitatea sării nu mai era cea mai buna (era amestecată cu argilă), s-a hotărât sistarea extracției de aici. Rămân celelalte doua mine, care însă și ele prezentau problema transportului la suprafață a sării, drumul fiind foarte abrupt. Din aceste considerente, dar și pentru a minimiza costurile, s-a hotărât în 1853 construirea unei galerii, numită “Franz Iosif” și care până la sfârșitul secolului atinge 917 m lungime. Concomitent cu săparea acestei galerii de transport, au fost realizate două camere laterale în mina Terezia, numite Ghizela și Rudolf.
Continuând cu istoria minei, ajungem în anul 1932 când se oprește extracția. De atunci a fost folosită de-abia în timpul celui de-al doilea război mondial ca adăpost antiaerian, apoi între 1950 și 1992 a fost depozit de brânzeturi (doar primii 526 m ai galeriei de transport Franz Iosif). În 1992 a fost deschisă publicului.
Așadar, obiectivele turistice din Salina Turda sunt:
– Galeria Franz Josef
– Mina Iosif
– Sala crivacului
– Sala puțului de extracție al minei Rudolf
– Sala de apel
– Mina Rudolf
– Mina Terezia
Întrucât avem de-a face cu o atracție turistică, în subteran puteți petrece câteva ore, beneficiind de diverse activități: o roată mare cu 6 gondole, mese de ping-pong, biliard, mini golf, bowling, un amfiteatru cu 200 de locuri.
În mijlocul minei Terezia există o insulă pe lac de unde se pot închiria bărci. Salina este deschisă atât în scop turistic cât și medical, cunoscute fiind beneficiile aerului din interior pentru persoanele cu probleme respiratorii.
Ca fapt divers mai menționez faptul că exploatarea sării nu s-a efectuat aici niciodată cu oameni privați de libertate, ci doar cu angajați pe bază de contract. Perioada contractuală era de un an, începând din 7 ianuarie. Cât privește remunerația, aceasta era de 12 florini pe an, la care se adăugau, pentru toți tăietorii de sare, de patru ori pe an (Paște, Rusalii, Ziua tuturor Sfinților și Crăciun), un butoi de vin, un bou și 100 de pâini.
În ceea ce privește crivacul, veți găsi aici o machetă 1:20 și chiar o parte din cel care a funcționat la sfârșitul sec al IX-lea. Crivacul (mașină de extracție) este un troliu cu ax vertical și patru brațe la care erau înhămați cai ce acționau utilajul. La capetele funiei erau două “vase de extracție“, respectiv sacii din piele de bivol, câte unul în fiecare capăt, astfel încât când unul era la vatra minei, celălalt era la gura puțului de extracție. Caii erau folosiți în schimburi, iluminarea făcându-se cu torțe. Întrucât la ieșirea din salină lumina era mult prea puternică, acest ciclu întuneric–lumină ducea la orbirea cailor după aproape 2 săptămâni de muncă. După 6 luni, întrucât nu mai dădeau randament, caii erau scoși din activitatea minieră.
Programul de vizitare și tarifele sunt disponibile pe www.salinaturda.eu.