8 iunie 2015. Am plecat din București spre Tulcea, urmând A2 până la Drajna, apoi urmând DN21 până la Slobozia și E60 până la Hârșova. Taxa de pod la Giurgeni-Vadu Oii de 11 lei (pentru un autoturism). Aici drumul se bifurca, în stânga spre Tulcea pe DN22A și în dreapta spre Constanța. Deși drumul trece prin multe localități (și radarele sunt ca ciupercile după ploaie) în total se poate ajunge în aproape 4 ore în zona de îmbarcare Descoperă Delta Dunării (așa trebuie trecut pe GPS pentru a ajunge la barca celor care fac transferul la Mila 23). De reținut că ultima cursă are loc la ora 16:00.
După 2 ore se ajunge la Mila 23 (dacă vremea este frumoasă și pasările se arată în drum, poate dura mai mult drumul, întrucât frumusețea Deltei Dunării trebuie admirată oricând avem posibilitatea). Satul Mila 23, cu aproape 400 de locuitori, este localizat pe o insulă, izolat de celelalte localități, accesul făcându-se numai pe apă. Cu toate acestea se fac lucrări pentru canalizare, există magazine aprovizionate cât de cât (pentru că sejururile în Delta includ toate mesele doar cu apă – fără alte băuturi, este bine pentru că ai de unde îți procura o sticlă de vin, o bere etc…). Cât despre mâncarea pe care am primit-o aici, numai de bine. Toate pe baza de pește, proaspăt pescuit (cum ar fi putut fi altfel?). Am servit de la salată de icre, la plachie, ciorbă de perișoare (de pește), chifteluțe, saramură…din știucă, somn și crap. Iată dovezile.
În prima seară nu am avut timp decât pentru o explorare simplă a câtorva ulițe din Mila 23, una dintre ele terminându-se chiar la cimitir.
Pensiunea “Pelicanul Creț” unde am fost cazați, este încadrată la 3* și dispune de 8 camere : 3 camere triple (un pat dublu și un pat single), 3 camere twin (două paturi single), 2 camere duble (cu pat matrimonial). Camerele sunt mari și luminoase, au baie proprie, TV, aer condiționat. Fumatul este interzis în camere, însă în curte există un balansoar și câteva mese unde se poate sta. Și fuma. Mai indicat pentru o “mini-petrecere” este foișorul aflat în cutea de peste drum – aici casele au 2 curți – una lângă casă și cea de-a doua peste drum, lângă apă, unde există și un ponton unde își “parchează” bărcile. În cazul pensiunii “Pelicanul Creț” pe malul apei există o încăpere, unde insectele nu au acces și unde se poate sta până târziu astfel încât să nu fie deranjați ceilalți turiști aflați în pensiune. Din experiență vă spun că nu prea mai poți sta mult seara pentru că excursiile din timpul zilei sunt obositoare (se fac pe apă).
Și pentru că a venit vorba de excursii, în a doua zi am fost invitați să vedem răsăritul în Delta. La ora 4:50 a venit barca să ne ia și am ajuns într-o zonă mai deschisă, unde atmosfera ușor întunecată s-a transformat într-una roșie. Tot episodul a durat aproximativ jumătate de oră, timp în care liniștea era tulburata de diverse strigăte ale pasărilor, trezite parcă de foame.
Ne-am întors la pensiune și după micul dejun am pornit într-o nouă explorare a Deltei Dunării pentru a vedea mare parte din fauna acestei zone. Am putut urmări în acțiune pelicanul, egreta (și mică și mare), corcodelul, stârcul (roșu, cenușiu, galben, pitic), cioara grivă, pescărușul, cormoranul, chirighița de baltă, dumbrăveanca, vulturul codalb, lebăda, broasca țestoasă, șarpele de apă, rața cu gât roșu, pescărușul sălbatic, chira de baltă (asta din câte îmi amintesc acum). După prânz, am pornit în a doua parte a excursiei pe canale, însă recunosc faptul că după prânz mai toate pasările se retrag probabil pentru siestă și sunt mai greu de reperat (trebuie mers pe canale mai înguste și căutate prin stufăriș).
Cât despre flora zonei, am remarcat stuful, nuferii albi, nuferii galbeni, menta roșie de baltă, feriga de baltă, rizacul de baltă.
Seara a însemnat o binecuvântată odihnă, pe ponton, cu undița în mână. Pește era destul, am și prins, însă ca în povesti, ne puneam câte o dorință și apoi îi dădeam drumul la loc în apă. Ni s-a explicat că și în cazul în care peștele a fost rănit astfel încât să nu mai trăiască mult, el va deveni hrană pentru câte un pescăruș ce se bucură de oportunitatea unei mese ușor de procurat.
Ziua a treia a însemnat excursia la Letea, pădurea rezervație naturală unde am ajuns cu “mașini de safari” cum le numesc localnicii, niște mașini modificate, cu sașiu de TV-ul, motor de Aro de Brașov și caroserie improvizată din diverse bare metalice, cornier și table. Rezultatul este unul spectaculos, mașini unice făcute să transporte turiștii într-un mod de neuitat. Remarcabil pe drumul spre dunele de nisip este podul prin pădurea de liane (da, în România avem pădure cu liane). Și mai remarcabil este că aici trăiesc cai sălbatici, printre ultimii din Europa (practic pentru ei este căutată și recunoscută Pădurea Letea). Aici, în localitatea Letea, am fost poftiți la masa de prânz, într-o gospodărie unde au fost pregătite borșul de pește (zeama într-un bol și peștele pe un platou), plachia de pește și la final, gogoși. Masa a fost organizată în curte, într-un foișor rustic. Drumul înapoi spre Mila 23 a cuprins și o scurtă vizită la Schitul Sf. Atanasie.
Cum orice lucru frumos se termină repede, așa ne-am încheiat și noi excursia în Delta Dunării, după câteva zile pline de informații, peisaje și tradiții locale.