Despre Nababul (prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino) se spune că avea o avere colosală, dar și că era într-o concurență tacită cu regele Carol I. Se zice că într-o zi, el s-ar fi dus la rege să îl spună că vrea să își paveze curtea castelului cu monede. Carol I a fost de acord, doar că i-a atras atenția că așezate cu stema în sus, oamenii ar călca pe stema țării și nu se cuvine, iar așezate cu cealaltă parte în sus, oamenii ar calca pe chipul regelui și iar nu se cuvine. Rămâne doar ca monedele de aur să fie așezate pe cant. Doar că Nababul a renunțat la idee până la urmă…oricum și pe cant era scris “Nihil sine Deo”.

        După destrămarea imperiului Bizantin, familia Cantacuzinilor s-a refugiat la nord de Dunăre, împărțindu-se în trei țări: Muntenia, Moldova și Rusia. Descendent al ramurii voievozilor din Muntenia, prințul Gheorghe Grigore a studiat la Paris unde și-a luat doctoratul în 1858 în drept. A fost unul dintre participanții la coaliția ce a dus la îndepărtarea domnitorului Al. Ioan Cuza de la conducerea României. Membru al lojei masonice Sages d’Heliopolis, a fost prim-ministru al țării (în două rânduri), primar al Bucureștiului, dar a avut și mai multe mandate de deputat și senator. Castelul Cantacuzino din Bușteni a fost finalizat în 1911, după planurile arhitectului Grigore Cerchez, și se întinde pe o suprafață de 3148 mp. Alături de acesta, Gheorghe Grigore Cantacuzino a mai deținut și Palatul Cantacuzino din București (reședința familiei) – actualmente Muzeul George Enescu și Micul Trianon de la Florești. Un alt monument important legat de numele lui este Fântâna ce-i poartă numele din parcul Carol I.

        În interior remarcăm încă de la intrare holul impresionant cu șemineul din calcar de Albești, ornat cu mozaicuri prețioase și bucăți de sticlă acoperite cu aur, deasupra căruia tronează portretul Nababului. Originale mai sunt și pardoseala din marmură lucrată în Italia, vitraliile realizate în Veneția special pentru această clădire, friza rămasă în partea superioară a pereților și tavanele realizate din lemn de stejar.

        Din holul principal se intră în cele 4 încăperi, una având tablouri cu membrii familiei, o alta fiind fosta bibliotecă. În Salonul Mare descoperim colecția unică de heraldică, formată din blazoanele tuturor familiilor remarcabile cu care se înrudea familia Cantacuzino și candelabrul original, realizat din bronz. Opus colecției de heraldică, pe latura dinspre holul central sunt pictați, pe piele de Cordoba, în mărime naturală, 12 reprezentanți ai familiei Cantacuzinilor, începând cu Postelnicul Constantin Cantacuzino și soția acestuia, Elena – fiica lui Radu Șerban Basarab.

Vitraliile si ușile prezinta blazonul familiei Cantacuzino, iar feroneria are inițialele proprietarului.

        Circuitul se încheie obligatoriu cu trecerea prin magazinul de suveniruri, însă destul de mică oferta. Biletul de intrare costă 20 de lei pentru parterul castelului și 20 lei pentru expoziția de la etajul superior unde pe vremuri erau dormitoarele. Biletul combinat pentru cele două este 30 de lei. Parcarea se poate face și în curtea castelului, contra sumei de 5 lei, dar se poate parca foarte bine și pe marginea drumului. Nu se percepe taxă foto pentru amatori. Intrarea se face pe bază de grup, la ore fixe (amănunte pe site-ul oficial).