Pe strada Anghel Saligny, nr.1 (adică pe malul Dâmboviței, în spatele Primăriei Capitalei și al Inspectoratului General al Poliției Române) se află, începând din 8 octombrie 2009, un ansamblu închinat victimelor holocaustului din România. În perioada 1940-1944, masacrarea în masă a evreilor și, mai apoi, a rromilor (țiganilor) a dus la uciderea unui nr. de aproximativ 300.000 de oameni. În octombrie 1941, regimul lui Ion Antonescu a început deportarea evreilor din Basarabia și Bucovina în Transnistria, un număr de 280.000 fiind victime ale pogromului. Acestora li se adaugă 25.000 de țigani, fiind și ei deportați, estimându-se că 11.000 dintre aceștia au pierit aici. După ocuparea nord-vestului României, autoritățile maghiare au urmat aceeași politică, 135.000 de evrei ajungând la Auschwitz, unde au sfârșit omorâți de naziștii germani. Cam aceasta este pe scurt povestea ce stă la baza acestui memorial. O poveste pe care nimeni nu o contestă, iar ca parte a istoriei, nu trebuie dată uitării.

        Piatra de temelie a Memorialului Holocaustului a fost pusă în 2006, la data de 9 octombrie (ziua Holocaustului în România stabilită încă din 2004). În faza a doua au intrat în concurs cinci proiecte, câștigător fiind cel al lui Peter Jacobi.

        Ansamblul este compus dintr-o încăpere pătrată (din depărtare se aseamănă cu o clădire începută și abandonată), iar de jur împrejurul ei atrag atenția câteva simboluri, explicate fiecare în parte prin plăcuțe scrise în română, engleză și ebraică.

        Pentru a coborî în interiorul clădirii din mijlocul memorialului, trebuie să parcurgem câteva trepte de dimensiuni inegale, străbătute în zig-zag de o alee pentru persoanele cu nevoi speciale. În interior găsim scrise pe o bandă câteva nume ale victimelor. Aspectul monumentului nu este unul foarte îngrijit, multiplele părți metalice fiind ruginite. Poate fi un simbol sau o eroare de construcție.

        De o parte și de alta a intrării există, dincolo de geam, câteva pietre funerare. Pe stânga, le vom zări pe cele din Cimitirul Evreiesc din Odessa, iar pe dreapta sunt amplasate cele din Cimitirul Evreiesc de pe strada Sevastopol din București, distrus din ordinul direct al generalului Antonescu.

        Făcând o plimbare în jurul acestei clădiri, vom întâlni o coloană memorială situată pe partea sudică; aceasta conține cuvântul zachor (amintește–ți), cu câte o literă pe fiecare latură. Pe alee, vom zări șinele de tren desenate.

        În spate, adică pe latura estică, avem roata cu șaisprezece spițe care evocă originea indiană a țiganilor (peregrinarea și focul), care se află și pe steagul lor.

        Pe colțul imediat următor avem simbolul gropilor comune în care evreii au fost aruncați după asasinare.

        Urmează steaua lui David, simbol al religiei iudaice și al poporului evreu. Evreii erau marcați cu acest simbol de către naziști pentru a fi ușor de recunoscut.

Pentru vizitare nu se percepe taxă.

Fotografiatul este permis și, de asemenea, fără taxă.