Viscri – localitate în podișul Transilvaniei, a cărei denumire vine din germană Weißkirch – biserica albă. Se ajunge dinspre nord, dinspre Sighișoara făcând dreapta în Bunești (indicator spre Viscri) sau dinspre sud, la cetatea Rupea se face stânga spre Dacia. O așezare liniștită, unde ora mesei se respectă cu strictețe (dacă ajungeți între 13:00 și 14:00 biserica este închisă).

        La intrarea în fortificație găsim o doamnă amabilă, trecută de vârsta pensionării, care însă vorbește mai bine limba germană decât limba română. Rupe biletele pentru turiști și apreciază faptul că aducem străini să ne viziteze locurile. După un tur prin curte, intrăm și în biserică. De aici se pornește pe o scară (mai mult un tunel în pantă, cu trepte), către cel mai înalt turn al bisericii. Pe această scară, lanterna mea se dovedește un ajutor de nădejde. Spațiul îngust și întunericul ne creează ceva probleme, însă odată ajunși sus, priveliștea face toți banii. Sau mai bine zis, te face să uiți chinul urcușului. Asta până ești nevoit să cobori.

Pentru cei interesați, în interiorul fortificației se află și un muzeu cu obiecte artizanale specifice locurilor. Inclusiv turnul slăninii, locul unde puteau intra localnicii doar însoțiți de cel ce avea cheia si avea grijă ca să își ia fiecare porția de slănina din bucata proprie.

De specificat că cel mai cunoscut “localnic” din Viscri este Prințul Charles ce și-a cumpărat aici o casă, pe care a restaurat-o și pe care o închiriază în regim de pensiune (atunci când nu sunt organizate evenimente culturale).