Beneficiind de un tur cu doi turiști americani, am plecat într-o vineri dimineață spre Slănic Prahova pentru a le arăta cea mai mare salina din Europa deschisa publicului și locul cu cel mai pur aer de pe planetă, lipsit aproape total de radiații și poluare (deși am remarcat semnal full Vodafone…).
Pot să vă spun încă de la început, că este impresionant drumul până la aproape 200 m adâncime, transportul turiștilor făcându-se (în schimbul sumei de 20 de lei/pers – ghizii nu au gratuitate aici) cu microbuze prin tuneluri în spirală, ajungând la intrarea turiștilor.
De aici începe plimbarea prin galeria Unirea, cea deschisă publicului. Pentru că deasupra ei, separate de un plafon de 40 m grosime, se află galeriile Mihai și Carol. Istoria începe în anul 1685 când spătarul Mihail Cantacuzino cumpără moșia Slănic, unde existau câteva ocne mici, de suprafață, pentru a exploata sarea. În 1688 începe exploatarea la Valea Verde, iar un an mai târziu, Baia Baciului. În 1773, spătarul donează atât moșia cât și ocnele Mănăstirii Colțea din București. Din 1912 s-a extras sare din minele Mihai și Carol, până în 1943 când s-a trecut la exploatarea din mina Unirea, până în 1970. Din acest an, se extrage sare din mina Victoria.
Datele tehnice se prezintă astfel: 2,9 milioane metri cubi de sare extrasă, suprafață de 7,8 ha, 14 camere cu profil trapezoidal, cu o deschidere de 10 m la tavan și 32 m la talpa, înălțimea fiind de 54 m. Aerul din interiorul salinei este la temperatura de 12 grade Celsius, iar umiditatea este de 50%. Aerosolii salini cu efecte terapeutice asupra sănătății au dus la realizarea în interiorul salinei a unui sanatoriu cu 50 de locuri, dotat cu paturi, scaune și mese, unde vizitatorii cu afecțiuni respiratorii pot petrece câteva ore în liniște. Se spune că o cură de doua săptămâni este suficientă pentru bolnavii cărora li se recomandă tratamentul în salină.
În turul minei descoperim terenul de fotbal,
o cascadă realizată din polistiren peste care curge apă sărată, rezultatul fiind de-a dreptul uimitor si o fostă capelă (biserică) – se știe că minerii sunt foarte credincioși și au nevoie de sprijin divin pentru a avea încredere că vor ieși întregi la suprafață
zona de agrement cu mașinuțe (carturi), locul de joacă cu tobogane, balansoare, leagăne,
chiar și o zonă dedicată iubitorilor de aeromodelism (viteza aerului este aproape zero)
Însă cea mai spectaculoasă zonă este Sala Genezei, unde găsim busturile lui Decebal, Traian și Burebista, iar in centru este un altar dacic.
Turul continuă cu Muzeul Minei, lângă care este bustul lui Mihai Eminescu.
Nu uităm de magazinul de suveniruri (după părerea mea prea sărac pentru a tenta turiștii – câțiva magneți de frigider, vederi, câteva flori de mina și sare de baie…).
În interior sunt și toalete pentru vizitatori. Gratuite.
În încheiere, vă mai prezint câteva imagini cu sculpturi (în sare, bineînțeles) pe care le putem admira aici.
Program de vizitare:
Luni-Marți – INCHIS
Miercuri-Duminică – 8:00 – 15:30 (la ora 8:00 este primul transport în subteran, 14:40 ultimul spre mină, iar la 15:30 pleacă ultimul microbuz din mină spre suprafață)
Tarife (pe zi, de persoană):
– 20 lei – adult
– 18 lei – pensionari
– 16 lei – persoane cu handicap, elevi, studenți pană în 25 de ani și copii peste 3 ani
– gratuit – copii cu vârsta mai mică de 3 ani
Există si reduceri pentru grupuri (minim 30 pers) și abonamente pentru minim 5 zile.
Detalii se găsesc și pe site-ul Salrom.
[…] vizita la salina Slanic Prahova, am continuat turul cu Vulcanii Noroiosi. Pe drum am facut o vizita pentru masa de pranz (intrucat […]