Întrucât am vizitat castelul lui Dracula de câteva zeci de ori numai în ultimele luni, am decis să scriu un articol și despre acest obiectiv considerat cel mai important de către turiștii străini pe care i-am avut drept clienți.

Istoria lui începe în 1211 când cavalerii teutoni (un ordin religios catolic înființat de cruciații din Palestina) primesc de la regele Ungariei, Andrei al–II-lea, Țara Bârsei pentru a construi aici o fortăreață cu scopul apărării graniței de S-E a Transilvaniei împotriva pecenegilor și cumanilor. Cincisprezece ani mai târziu, teutonii sunt izgoniți din regiunea numită Bran, care în limba turca înseamnă “poartă“.
În anul 1377, regele maghiar Ludovic I de Anjou emitea un act prin care acorda locuitorilor Brașovului dreptul de a construi un castel aici.
1388 reprezintă anul finalizării construcției, castelul având atât rol de apărare cât și de vamă (reținea 3% din mărfurile ce treceau din Transilvania în Muntenia și invers). Inițial este locuit de soldați, iar castelanul este ales de către rege, de regulă din rândul sașilor.
Primele însemnări legate de Vlad Țepeș sunt în 1459 (în timpul celei de-a doua domnii) când armata sa trece prin Bran și atacă Brașovul pentru a rezolva un conflict pe care acesta îl avea cu sașii care cereau taxe vamale din ce în ce mai mari și îl susțineau pe oponentul său la tron. Țepeș omoară sute de sași și incendiază mare parte a Brașovului, motiv pentru care viitorul Dracula este prezentat în cronici drept un tiran extrem de sângeros.

        Un moment foarte important se consumă în 25 aprilie 1651 când brașovenii încheie un contract de vânzare-cumpărare cu principele Gheorghe Rákóczi al II-lea și preiau castelul.
De-a lungul anilor, castelul a suferit multe avarii ca urmare a asediilor, fenomenelor naturii sau chiar a neglijenței celor ce îl administrau, urmate de fiecare dată de reparații costisitoare. În 1888, după reparațiile efectuate ca urmare a revoluției din 1848 și a războiului ruso-turc din 1877, castelul intră în posesia Ocolului Silvic Regional. De aici urmează 30 de ani în care prestigiul său scade ca urmare a folosirii sale de către brigadieri silvici și pădurari.         Un alt moment important este 1 decembrie 1920, când cetățenii Brașovului hotărăsc în unanimitate donarea castelului Reginei Maria pentru importanța pe care a avut-o aceasta în cadrul Marii Uniri. Regina vă amenaja aici reședința familiei regale, lucrări coordonate de arhitectul Karel Liman, același care a decorat castelul Peleș. În 1932 este amenajată o hidrocentrală pe pârăul Turcu ce va permite iluminarea castelului, iar curtea este transformată într-un parc englezesc cu două iazuri și o Casă de Ceai.

După moartea Reginei Maria, castelul este lăsat moștenire Principesei Ileana, fiica favorită a Reginei, care continuă planurile de amenajare, iar în 1944 chiar construiește un spital numit “Inima Reginei”, destinat îngrijirii militarilor răniți în al Doilea Război Mondial, spital unde însăși Principesa activează ca infirmieră până în 1948, an în care este silită de către comuniști să părăsească țara.

        Din 1956 castelul Bran este muzeu, cu trei secțiuni: Castelul însuși, Muzeul Satului Brănean și Muzeul Vămii Medievale Bran. Între 1987-1993 sunt executate ample lucrări de restaurare, iar castelul este adus la forma actuală.

       Pe 18 mai 2006 castelul este retrocedat moștenitorilor Principesei Ileana, dar de-abia la 1 iunie 2009 acesta intra pe deplin în posesia Arhiducelui Dominic, Arhiducesei Maria Magdalena și Arhiducesei Elisabeta.

        Întrucât istoria castelului a fost prezentată, revenim acum la vizita în sine. Intrarea în castel se face urcând o alee pietruită, iar apoi niște scări.

        Prima încăpere este Camera de Gardă, unde ne sunt prezentate istoricul și imagini ale castelului de-a lungul timpului. Urcăm apoi spre primul etaj unde a fost amenajat Apartamentul Reginei Maria, apoi Sala Castelanilor (unde avem lista tuturor castelanilor ce au administrat castelul). Din Salonul Mare se trece prin Scara Secretă (denumită așa pentru că era ascunsă în spatele unei sobe). Ajungem în Sala de Muzică și Bibliotecă (atrage atenția o pianină fabricată la Dresda), iar apoi prin Logia ajungem în Terasă. De aici avem o panoramă asupra drumului spre Rucăr. Pe partea stângă putem vedea clădirile ce adăpostesc Muzeul Vămii Medievale, iar pe partea dreaptă o capelă, o copie a Capelei Stella Maris din Balcic, Bulgaria. LA Bran a fost depusă caseta cu inima Reginei Maria, deși prin testament ea ceruse să fie depusă la Balcic. Întrucât din 1940 Cadrilaterul nu mai aparținea României, Inima a fost transferată aici. Apoi, în 1971, comuniștii au decis mutarea ei la Muzeul National de Istorie a României, iar din 2015 se află la Pelișor.

        Reintrăm în castel pentru a vedea Salonul Principelui Nicolae al României, al patrulea copil al Reginei Maria și al Regelui Ferdinand. Ajungem într-o încăpere cu mobilier donat de Mihai Chicoș, unde ni-l putem imagina pe Dracula stând la biroul de lemn, noaptea, redactând scrisori la lumina lumânărilor. Castelul a fost amenajat în perioada interbelică și cu o Sală de Joc, pentru musafiri. După atâta istorie, ajungem și la legende. Doua încăperi ne prezintă legendele cu strigoi, vampiri, nuvela lui Bram Stoker și ecranizările acesteia, mitul lui Dracula, arborele genealogic al lui Vlad Țepeș și un portret al acestuia pictat de un anonim la începutului anilor 1500. După Anticamera Salonului de Muzică și Salonul Biedermeier, ajungem la Dormitorul regelui Ferdinand I al României, unde sunt expuse două dintre cele mai importante piese din colecția castelului: sceptrul și coroana străbunicilor paterni ai Arhiducelui Dominique, unul din proprietarii castelului.

        Circuitul ne duce apoi prin Sufragerie, unde găsim piese de mobilier din sec al XIX-lea, și care a fost amenajată de Principesa Ileana drept salon cu jucării al copiilor. Urmează Sala de Arme și Sala Costumelor, iar apoi, pe coridorul etajului doi trecem pe lângă Expoziția cu Unelte Medievale de Tortură și ajungem în Sala de Cinema unde rulează un film de 8 minute cu familia regală. Coborâm apoi pe lângă Casa Liftului (în ultimii ani ai Reginei Maria a fost amenajat un lift pentru a ușura accesul acesteia în castel, fiind foarte bolnavă) și ajungem în curtea interioară unde descoperim lângă fântână Balanța Vrăjitoarelor. Proba cântarului era folosită în întreaga Europă pentru a demasca discipolii diavolului. Astfel, pe baza unui tabel oficial se calcula greutatea unei persoane, iar dacă în urma probei cântarului diferențele erau semnificative (se considera că cei ce se ocupau cu vrăjitoria erau mult mai ușori decât oamenii normali) urma tortura. În Olanda exista chiar și un organism care emitea certificate speciale pentru îndepărtarea acuzației de vrăjitorie, costul fiind de 4 forinți și 10 groși. Ultimul dintre aceste certificate păstrate datează din anul 1754.

        În încheiere trebuie spus că Bram Stoker nu a vizitat niciodată România (a văzut numai o ilustrație a Castelului Bran), iar Vlad Țepeș nu a deținut niciodată acest castel. Tot ce se găsește în interiorul castelului a fost adus după 2009, nimic nu este original.

        Prețul pentru vizitare este 45 de lei, fotografiatul fiind permis și în interior fără taxă suplimentară. Pentru alte informații, avem site-ul oficial http://www.castelulbran.ro/

        Pe aleea ce duce la intrarea în castel, mai puteți vizita și Casa Groazei, biletul fiind 20 de lei.

        Iar dacă foamea își spune cuvântul, în afară de multitudinea de restaurante cu specific romanesc, puteți încerca street-food, de obicei pastramă de purceluș, cartofi prăjiți în untură, ciorbă sau iahnie de fasole și pâine cu cartofi.