Venind dinspre Biserica lui Iosif, ajungem în punctul cel mai înalt al traseului nostru, la Agatonul Nou spre stânga și Agatonul Vechi în dreapta.
Vizităm întâi Agatonul Vechi, zis și Dărâmătura. Acesta face parte dintr-un ansamblu de trei mănăstiri înfrățite cărora în 1587 domnitorul Mihnea Turcitul le-a dat moșia din jur. Conform arheologilor, bisericuța a fost săpată în stâncă în sec al XIII-lea. În sec al XV-lea, aici își duce traiul monahul Agaton. În urma multiplelor cutremure, Agatonul Vechi este distrus aproape în toatalitate, astăzi putem vizita doar niște ruine.
Ceva mai spectaculos este însă Agatonul Nou. Acesta era compus din 5 încăperi: naos, pronaos și altar – biserica, o încăpere situată pe una din laturile altarului și una sub naos, cu rol de beci.
Hramul său a fost Sfântul Ioan Zlataust.
Interesantă este și povestea beciului, folosit drept “cameră a fetelor“, locul unde localnicii își ascundeau fetele din calea năvălitorilor. Dar despre el se mai povestește că ar fi ascuns o comoară. Căutarea ei a sfârșit de fiecare dată cu dispariția sau moartea celor ce s-au încumetat să și-o însușească. De aici, ne întoarcem pe un alt drum decât cel pe care am venit, coborând spre Lacul Mistreților și Schitul Fundătura.
[…] si la ultima parte a traseului din Tara Luanei, in muntii Buzaului. Dupa Agatonul Vechi si Agatonul Nou, pornim la vale prin padure pentru a ajunge din nou in satul Nucu. Pe drum insa mai avem de vizitat […]
[…] Agatonul Vechi si Agatonul Nou […]